Înainte de toate, trebuie să precizez că această metodă este adaptată apei de la rețeaua publică din București. Buletinul de analiză al apei poate fi consultat mai jos.
Dacă folosiți apă de la rețea într-o altă localitate, vă recomand să verificați mai întâi parametrii apei din zona dumneavoastră, accesând lista disponibilă aici.
În cazul în care localitatea dumneavoastră nu apare în listă, vă rog să îmi spuneți și vom încerca să găsim buletinul de analiză și să îl adăugăm.
Pentru a înțelege mai bine ce reprezintă fiecare parametru al apei, puteți consulta și articolul dedicat acestui subiect, disponibil aici.
1. Curățarea geamurilor
Încep întotdeauna schimbul de apă cu filtrul oprit.
Pentru curățarea geamurilor folosesc un burete ecologic din poliuretan. Sunt bureții simpli, care se găsesc aproape peste tot. Din comoditate, îi tai în fâșii cu o lățime de aproximativ 3–4 cm, astfel încât să îi pot manevra mai ușor în acvariu.
Curăț geamurile chiar dacă, la prima vedere, par curate. De cele mai multe ori există pe ele o peliculă fină, care nu este foarte vizibilă înainte de curățare.
Când una dintre fețele buretelui se murdărește, îl clătesc sub jet de apă și continui.
2. Curățarea superficială a substratului
După ce am terminat geamurile, conectez o pompă de apă la furtunul de evacuare și încep să scot apa din acvariu.
În același timp, cu ajutorul unei pipete, agit ușor stratul superior al substratului. În felul acesta, murdăria depusă este ridicată în coloana de apă și evacuată, fără să răscolesc prea tare substratul.
Pompa nu este obligatorie. Apa poate fi scoasă și prin sifonare clasică, dar eu prefer această variantă pentru că este mai comodă și mai rapidă.
Pentru a îndepărta GSA-ul depus pe marginea inferioară a acvariului, trecem ușor cu mâna de-a lungul acesteia. Depunerile se desprind mult mai ușor decât de pe geam și, de cele mai multe ori, nu este nevoie să folosim buretele.
3. Curățarea prefiltrului
În instalația mea folosesc un prefiltru montat înaintea filtrului principal. Rolul lui este să rețină cea mai mare parte a murdăriei grosiere, astfel încât filtrul principal să se încarce mult mai greu
În timp ce pompa evacuează apa din acvariu, desfac prefiltrul și îl curăț.
Vata filtrantă este aruncată și înlocuită cu una nouă, iar bureții sunt spălați bine sub jet de apă.
Curățarea prefiltrului este una destul de „barbară”, deoarece aici nu urmăresc să protejez în mod special colonia bacteriană. Scopul lui principal este filtrarea mecanică și reținerea resturilor înainte ca acestea să ajungă în filtrul principal.
În cazul meu, prefiltrul este curățat la două săptămâni. Datorită acestei întrețineri regulate, filtrul principal necesită curățare mult mai rar, aproximativ o dată la 12–18 luni.
La filtrul principal intervenția este mult mai atentă, tocmai pentru a proteja mediile biologice și bacteriile benefice.
4. Verificarea finală înainte de umplere
După ce apa a ajuns la nivelul dorit, opresc pompa de evacuare.
Mai verific o dată geamurile acvariului și, dacă observ vreo zonă omisă, o curăț cu buretele. Este mult mai ușor să corectăm aceste mici detalii cât timp nivelul apei este încă scăzut.
5. Umplerea acvariului
Conectez furtunul la apa de la rețea și încep umplerea acvariului.
În această etapă, pompa de apă rămâne oprită. Am grijă ca jetul de apă să nu lovească direct substratul, pentru a nu-l răscoli și pentru a nu dezrădăcina plantele.
Debitul nu trebuie să fie foarte mare. Prefer o umplere controlată, chiar dacă durează puțin mai mult.
6. Pornirea filtrului și ajustarea KH-ului
Când nivelul apei ajunge la aproximativ trei sferturi din volumul final al acvariului, pornesc filtrul.
În acest moment dozez KH Minus, în funcție de cantitatea de apă schimbată și de valoarea KH pe care doresc să o obțin. În cazul acvariului meu, ținta este un KH mai mic de 2°dKH.
Dozarea trebuie făcută în funcție de parametrii apei din fiecare localitate, de volumul acvariului și de valoarea finală urmărită. Metoda și cantitatea folosite de mine sunt adaptate apei din București și nu trebuie aplicate automat în orice situație.
Pentru că mi s-a întâmplat la un moment dat să uit furtunul pornit și să produc o mică inundație, mi-am construit și un dispozitiv simplu care mă avertizează atunci când apa ajunge la nivelul stabilit.
Dispozitivul este alcătuit din:
- senzor de nivel pentru lichide, cu plutitor;
- buzzer piezoelectric activ;
- suport pentru trei baterii AA, prevăzut cu capac și întrerupător.
Costul total al componentelor a fost de aproximativ 44 de lei, fără baterii.
Nu este un dispozitiv obligatoriu, dar este foarte util dacă umplerea acvariului durează mai mult sau dacă, între timp, ne ocupăm și de alte lucruri.
7. Finalizarea schimbului de apă
Când apa ajunge la nivelul dorit, opresc alimentarea de la rețea și scot furtunul și pompa din acvariu.
La final, verific dacă filtrul funcționează normal, dacă debitul este corespunzător și dacă nu au rămas bule mari de aer în prefiltru sau în furtunurile instalației.
Aceasta este metoda pe care o folosesc în mod obișnuit pentru schimbul de apă. Este o procedură simplă, adaptată acvariului meu și caracteristicilor apei din București. Cel mai important este ca fiecare acvarist să își cunoască apa de la rețea și să adapteze dozajele și etapele în funcție de propriul acvariu.
