Probabil tot ați auzit de TDS, că trebuie să fie ba 100, ba 50, ba 20… Dar ce înseamnă el? TDS vine din limba engleză și este prescurtarea de la Total Dissolved Solids (Totalul solidelor dizolvate într-un lichid)…sau dacă vă uitați la eticheta unei ape minerale:reziduu sec la 180°C. .
Cu cât apa are mai multe substanțe în ea, cu atât TDS-ul este mai mare. La polul opus, cu cât avem un TDS mai mic, cu atât apa este mai pură (apa distilată are TDS 0 ppm, apa de osmoză are valori cuprinse între 1 și 10 ppm).
Cu ce se masoară TDS-ul?
În ce se măsoară TDS? TDS-ul se măsoară în părți per milion (ppm) saumg/l.
Atenție! TDS-ul nu face distincția între metale grele și alte tipuri de substanțe; reprezintă doar un număr: câte solide sunt dizolvate în apă. Solidele dizolvate în apă pot fi: Calciu, Magneziu, Potasiu, Azot (Amoniac, Nitriți, Nitrați), Fosfați, Clor, Aluminiu, Silicați, metale grele etc.
Cum e mai bine? Să am un TDS mare sau unul mic? Un TDS mic înseamnă că nu avem multe minerale și săruri în acvariu. Un TDS mare înseamnă că avem multe solide dizolvate în apă. Păi, și cum e mai bine? Păi… depinde. Dacă avem Discuși, atunci ar trebui să avem un TDS de maximum 100 ppm. La polul opus, dacă avem Ciclide Africane, atunci un TDS de 300 ppm este rezonabil. Deci nu prea ne zice mare lucru, nu? E simplu: dacă avem TDS mic, avem și puține solide/minerale/săruri.
Hai să luăm un buletin de analiză (companiile de furnizare a apei au obligația să le publice). Am luat aleatoriu din București un raport de încercare:
Păi nu scrie nimic de TDS. Nu scrie, dar avem Conductivitatea, care se poate corela cu TDS-ul.
TDS (ppm) = Conductivitate x K (factor de conversie).
K = 0,5 – 0,7, în funcție de sărurile din apă (0,5 dacă avem săruri organice predominante, 0,64 dacă avem săruri neorganice predominante).
Pentru că nu facem farmacie, uzual folosim K = 0,64.
Deci TDS (ppm) = Conductivitate x 0,64.
În cazul nostru putem spune că avem un TDS de 130 ppm.
Hai să vedem ce mai avem în buletinul de analiză: Nitrați 2,57 ppm (mg/l = ppm). Ne mai rămân 127 ppm 🙂 .
Cam mult, nu?
Ia să ne uităm la Duritatea totală (GH). Avem 5,6 grade germane.
Prin aproximație grosolană: TDS (ppm) = GH (dH) x 18 => 5,60 x 18 ≈ 100 ppm.
(Notă: GH măsoară doar Calciul și Magneziul).
Deci ne mai rămân 27 ppm de substanțe solide în apă (necunoscute).
Am exclus aluminiul, nitriții, fierul și amoniul, pentru că valorile sunt foarte mici.
Mai avem Oxidabilitate (poluarea organică a apei) 1,4 ppm.
Bun! De unde vin cei 27 ppm rămași?
Hai să vedem… TDS-ul nostru este format, conform buletinului nostru de analiză, din:
-
GH (Magneziu și Calciu) = 100 ppm
-
Nitrați = 2,57 ppm
-
Poluare organică = 1,4 ppm
-
Restul de ~27 ppm încă necunoscut.
Faptul că pH-ul este mai mare ne indică prezența Bicarbonaților (KH).
Folosind legătura dintre KH, CO2 și pH, putem să calculăm KH-ul. Presupunem că nu există alți factori perturbatori (acizi humici etc.) în apa de la rețea.
Prin urmare:
Considerăm CO2 ca fiind 4 ppm (valoare medie).
Deci KH-ul este ~ 5 grade.
Evident, calculele noastre sunt grosolane și au o marjă de eroare destul de mare, dar ne ajută să ne facem o idee clară despre ce avem în apă, folosind doar buletinul de analiză și un TDS-metru.
Pentru a ști mai clar câte grade are duritatea carbonică (KH), recomandăm realizarea de teste la picătură.